De ce ar avea rost să urmărim să practicăm meditaţia isihastă sau meditația creştină a Inimii ?

Fiindcă, în această situaţie, putem obţine un efect spiritual foarte înalt cu un efort omenesc, pe care îl poate realiza oricine, indiferent de nivelul său spiritual, de starea interioară de moment, indiferent de aptitudinile mentale, spirituale şi indiferent de experienţa anterioară.

În plus, acest tip de meditaţie care este, în mod fundamental, şi o rugăciune, permite accesul la o stare de spiritualitate în mijlocul vieţii şi trăirea vieţii ca o cale spirituală.

Meditaţia creştină a Inimii generează trezirea sufletului şi, mai apoi, cunoaşterea de Sine, deci este o cale spirituală completă şi marcată de eficienţă.

Se poate obţine transformarea interioară şi chiar realizarea spirituală prin  comuniunea cu planul conştiinţei christice, dar nu numai dacă ne aflăm în izolare, ci, mai ales,  în mijlocul vieţii, ca un vârf de lance al Artei de a Trăi.

Efecte asupra fiinţei umane

• uşurinţă în a trăi puritatea şi spiritualitatea în mijlocul vieţii;
• uşurinţă în a ne simţi mai mereu „noi înşine”;
• îndeplinirea dorinţelor curate şi mai ales a celor elevate – chiar şi fără a cere vreodată aceasta în mod precis;
• posibilele dificultăţi ale vieţii cu care ne-am obişnuit să ne confruntăm uneori vor dispare gradat, fiind, însă, înlocuite cu alte încercări, mai elevate şi mai spirituale;
• starea noastră lăuntrică şi multiplele coincidenţe semnificative care vor apare din belşug în viaţa noastră ne vor face să ne simţim în mod special norocoşi;
• amplificarea voinţei şi a inteligenţei;
• trăirea, mai mereu, a unei stări stenice de calm şi relaxare, chiar şi în mijlocul unei activităţi agitate;
• contribuie la obţinerea sănătăţii şi armoniei corporale;
• înţelepciune practică; inspiraţie şi abilitate interioară de a face mai mereu şi dezinteresat binele; intuiţie divină şi inspiraţie spirituală manifestată în orice domeniu şi moment al vieţii;
• întreaga viaţa, atât în starea de veghe cât şi în toate celelalte stări se va impregna cu natura divină a stării primordiale sau starea perfectă; vom trăi cu intensitate viaţa, centraţi cu uşurinţă în momentul prezent, remarcând miracolul din noi şi din ceilalţi;
• creşterea la nivele foarte intense a puterii de a iubi, stare de afecţiune intensă fără obiect; armonie şi succes în iubire;
• cei din jur tind sa manifeste o iubire intensă  şi se îndrăgostesc cu uşurinţă de persoana care practica cu succes Rugăciunea Inimii;
• apariţia unei charisme personale excepţionale, care poate constitui un obstacol pentru cei nepregătiţi (poate genera apariţia mândriei şi exacerbarea orgoliului) sau un instrument benefic pentru cei pregătiţi;
• sănătate si forţă fizică, psihică, mentală, spirituală; estomparea şi, apoi, eliminarea influenţelor malefice din fiinţa noastră;
• apariţia de puteri paranormale (care, chiar dacă sunt o tentaţie a căderii de pe calea spirituală, dacă nu vor amplifica orgoliul şi dacă nu vor constitui un obstacol spiritual, ele ne certifică o parte a succesului practicii);
• apariţia unor fenomene luminoase de culoare alb strălucitor  (aşa-zisa lumină taborică) dar si alte culori intense şi pure;
• uşurinţă şi eficienţă în realizarea oricăror practici, indiferent de calea spirituală autentică de care aparţin;
• trezirea sufletului, urmată în etapele superioare de revelarea Sinelui  sau a scânteii divine din noi;
• o identificare tot mai profunda cu arhetipul spiritual al lui Iisus Cristos;
• îndumnezeirea fiinţei.

sursa:www.isihasm.ro