Despre legile rugaciunii

Rugăciunea este un procedeu simplu, care se bazează pe o axiomă pe care toţi practicanţii autentici o recunosc ca fiind adevărată:

Dumnezeu sau Conştiinţa Supremă… chiar împlineşte cererile!

Este adevărat, mai devreme sau mai târziu. Sau, mai bine zis, în momentul în care consideră El că este potrivit.
Este un aspect misterios, dar nu mai puţin adevărat.
Manifestându-ne în cadrul unei relaţii personale cu Dumnezeu Personal, deci considerat o fiinţă “ca şi noi”, dar Supremă (de fapt, oamenii sunt după chipul şi asemănarea Lui),

Dumnezeu se comportă ca şi când a făcut un legământ cu orice fiinţă care I se adresează şi anume – să răspundă, mai devreme sau mai târziu, la orice mesaj sau cerere ce îi este adresată.

Concret, prin rezultatele ei, practica rugăciunii ne face conştienţi de prezenţa Divină din şi dincolo de orice spaţiu şi orice timp.
Ea face evident faptul că toate evenimentele au un rost sau un rol  şi apare, gradat, o încredere în Conştiinţa Supremă, sinonimă, aici, cu aşa-numita credinţă.
Desigur unele persoane vor spune că s-au adresat Conştiinţei Supreme şi nu au primit răspuns sau nu au avut un rezultat palpabil.
Această practică funcţionează după legea
”Omul propune şi Dumnezeu dispune.”
Subliniem că momentul împlinirii cererii nu este ales de noi şi nici condiţiile ei, în ansamblu. Conştiinţa supremă este perfect liberă şi atotputernică, iar ţesătura complexă de evenimente necesită un control perfect pe care doar Dumnezeu sau Conştiinţa Supremă îl poate realiza.

Este corect să adresăm rugăminţi către Dumnezeu în loc să ne ocupăm singuri de realizarea proiectelor noastre?
DA, deoarece rugăciunea nu este neapărat un pas pentru realizarea proiectelor noastre ci, mai ales, un pas în aprofundarea relaţiei cu Conştiinţa Supremă.
Ea trebuie realizată cu demnitate, şi acest lucru este perfect posibil.
„Un ÎNVINGĂTOR  va cere ajutorul celor din jur şi va învinge, un RATAT  va face lucrurile de unul singur, plângându-se că nimeni nu-l ajută, şi va pierde”.
Orice avem noi nevoie există oricât de mult în Univers şi este dreptul nostru, garantat de faptul că existăm, pentru a trăi orice împlinire, cu condiţia ca aceasta să fie în acord cu ordinea divină.
Se spune că Dumnezeu „aspiră ca un îndrăgostit” după iubirea noastră şi aşteaptă să facem cel puţin un pas către El, pentru ca El să facă 10 paşi către noi.
Dar trebuie să realizăm  măcar acel unic pas.

Ce este binele ?

Binele absolut este “ceva” plăcut sau neplăcut, care manifestă o proprietate esenţială: este în acord cu planul complex al evoluţiei evenimentelor din univers, CU ARMONIA Universală, adică este în acord cu Voinţa Divină. De fapt natura sa esenţială este dincolo de polaritatea plăcut-neplăcut.
Iar Voinţa Divină urmăreşte în mod desăvârşit ca fiinţa umană să îşi împlinească scopul suprem al existenţei: fericirea divină ultimă, comuniunea cu Sinele autentic sau ieşirea din iluzia existenţei şi revelarea adevărului existenţei.

Binele nu este neapărat plăcut (când cineva ne face injecţie cu un medicament salvator, ne poate durea), dar va contribui pentru a ajunge, mai devreme sau mai târziu, gradat sau fulgerător, la starea de fericire perfectă, non-duală, care nu are legătură cu polaritatea plăcut-neplăcut, al cărei capăt este în starea de perfecţiune, desăvârşire şi chiar comuniunea cu Conştiinţa Supremă, – cu Dumnezeu.
Este dificil sau chiar imposibil să aflăm binele dacă vom incerca sa categorisim binele fără a avea sufletul trezit, centraţi în valorile ego-ului, judecând doar cu mintea, prin cinism şi orgoliu.
Orice acţiune care contrazice legile divine (printre care se află legea divină a iubirii, nonviolenţa şi  adevărul) putem fi siguri că nu reprezintă binele.

Rugăciunea pare celor materialiști dialectici o inepție și un timp pierdut. Le sugerăm să verifice practic dacă rugăciunea are eficiență și dacă este o „metodă fezabilă” și îi invităm, totodată, să studieze, chiar și cvasiștiințific, aceste metode.

Condiţii de succes pentru rugăciune:

- este bine ca rugăciunea să se termine întotdeauna cu afirmaţia “Doamne, facă-se voia Ta!” deoarece nu putem cunoaşte infinita complexitate a evenimentelor şi nu ştim dacă ceea ce cerem este în acord cu voinţa divină sau Binele Absolut;                                                                                                                              

- dacă cerem ceva pentru altcineva, sintagma “dacă el (persoana pentru care ne rugăm) merită” este necesară, deoarece nu cunoaştem corectitudinea şi oportunitatea cererii noastre în raport cu persoana  care vrem sa fie ajutată de Dumnezeu; Dumnezeu va ajuta persoana respectivă – în cele din urmă – dar noi vom răspunde de consecinţele bune sau rele ale cererii respective, dacă nu am folosit în finalul cererii noastre această sintagmă;

- nu trebuie să ne bazăm că rugăciunea va fi îndeplinită în termenii noştri, adică – un anumit interval de timp, anumite condiţii etc. Iisus, aflat “în pustie” şi testat de către Satana, a rezistat tentaţiei de a se baza pe îndeplinirea unei rugăminţi în termeni în care ar pretinde de la Dumnezeu ceva, aceasta fiind natura uneia din încercările spirituale la care a fost supus;

- nu trebuie să realizăm un troc cu Dumnezeu prin rugăciune; de exemplu ” dacă ai să îmi îndeplineşti dorinţa, în schimb eu am să fac următoarele acţiuni care îmi vor aduce un anumit merit spiritual…” ; niciodată nu este necesar să oferim noi ceva în schimb lui Dumnezeu, dar este posibil ca, în interesul  creşterii noastre spirituale, El să condiţioneze (practic) anumite împliniri de parcurgerea anumitor etape de către noi;

- este bine ca rugăciunea să fie realizată în cuvinte cât mai puţine, clare şi directe;

- este bine să fim cât mai autentici sau, cum se spune ” să vorbim din tot sufletul”, cu o trăire cât mai intensă;
- atenţia trebuie să fie ferm focalizată la realizarea rugăciunii, căutând  să nu cultivăm alte gânduri şi preocupări;
- ceea ce cerem trebuie să fie legitim şi corect, în acord cu legile divine ale manifestării, aşa cum credem noi că le cunoaştem;
- perseverenţa – repetarea unei rugăciuni poate produce efecte cumulative şi astfel să dobândim un merit spiritual suficient pentru a obţine împlinirea mai rapidă a unei aspiraţii.

Răspunsul divin
Un aspect cvasi-necunoscut şi neglijat de mulţi oameni este faptul că în urma rugăciunii are loc o manifestare spirituală şi energetică în fiinţa noastră, în acord cu perspectiva divină privind cererea noastră.
Este suficient să fim atenţi, într-o tainică linişte interioară, pentru a percepe acest răspuns.

Sursa:www.isihasm.ro