Afirmatia Inspiratiei

Multumesc pentru faptul ca exist ! Sunt in permanenta conectat la Sursa Universala si calatoresc in aceasta viata pentru a evolua.

Primesc totul cu bucurie in viata mea si ma iubesc pentru deschiderea mea catre a ma cunoaste. Am pornit in aceasta calatorie de deschidere de sine si ma bucur din plin de binecuvantarile care imi inunda viata.

Sunt ghidat neincetat de Creatorul tuturor posibilitatilor si ma bucur de o inspiratie Divina. Simt prezenta lui Dumnezeu in viata mea si multumesc pentru onoarea de a fi creatia Creatorului.Am fost ales sa exist , iar viata mea este o certitudine a faptului ca Dumnezeu ma iubeste.

Sunt acolo unde trebuia sa fiu. Sunt exact asa cum trebuia sa fiu. Reprezint Divinul si traiesc cu entuziasm fiecare clipa a existentei mele. Toata confuzia mintii mele se risipeste, iar eu sunt traversat de o stare de claritate angelica.

Dumnezeu ma iubeste si imi trimite ghidarea lui fara oprire si fara conditii, deoarece iubirea nu pune conditii.Iubirea iuberste.Puritatea pune stapanire pe viata mea si ma indruma catre cele mai bune decizii. Puritatea traieste prin mine. Dumnezeu traieste prin mine. Dumnezeu decide pentru mine

Am acceptat ghidarea divina si traiesc conform noului meu mod de a percepe viata. Alegerile nu mai sunt o povara pentru mine, deoarece intotdeauna Sufletul meu ma va indemna sa fac ce este mai bine nu pentru mine , ci pentru toti

Fac totul pentru cel mai mare bine al Vietii, iar viata imi multumeste pentru ceea ce ofer. Daruiesc pace.Primesc pace.

Ma iubesc ! Iubesc viata ! Il iubesc pe cel care m-a creat. Il iubesc pe cel care ma indruma prin viata. Imi iubesc Creatorul. Il iubesc pe Dumnezeu.Ma iubesc. Suntem Unul, iar eu ma regasesc in cele mai bune decizii.

Plutesc catre pace si ma abandonez in Taramul Iubirii Infinite. Sunt Acolo unde am visat intotdeauna sa fiu. Sunt in Pace. Sunt Acasa. Ma iubesc ! Multumesc ! 

Sursa: Catalin Manea

Meditatia isihasta sau Meditatia Crestina a Inimii

Etape in meditatia isihasta sau Meditatia Crestina a Inimii.

Primă etapă este numită metanoia, cuvânt grecesc tradus prin termenul „pocăinţă”, dar el înseamnă, propriu-zis, asceză purificatoare, iar această purificare şi focalizare a conştiinţei practicantului creştin este orientată la nivelul Inimii.
Aici, făcând să coboare lin mintea în inimă, el va obţine o veritabilă osmoză între aceste două aspecte cumva polare ale fiinţei, ceea ce va trezi sufletul.
Metanoia provine de la meta (întoarcere) şi de la noeo, care semnifică percepţia noastră despre realitate. Aceasta se referă la întoarcerea conştiinţei individuale umane de la lumea empirică exterioară, de la vălul efemer al iluziei universale  către suflet, către Dumnezeu. Primul pas al reîntoarcerii sau metanoia este revenirea în Inimă sau trezirea sufletului.

Cea de a doua etapă a rugăciunii inimii este nepsis – „trezirea” – unificarea extatică a fiinţei în „creuzetul harului divin”.
Aceasta este, de fapt, o stare de unitate profundă a Inimii umane cu inima divină, o unificare extatică a omului în „creuzetul harului”, altfel spus într-o condiţie de primire a Graţiei Divine, pentru că harul este, în realitate, graţia cu care Dumnezeu „unge”, sfinţeşte creştetul şi Inima fiinţei umane.
Ea este marcată de trezire, conştienţă, hiperluciditate, hiperatenţie.
Trebuie să avem grijă să retragem gândurilor forţa lor vitală, însă fără a ne lupta cu gândurile, pentru a pacifica mintea şi a o transfigura.

Cea de a treia etapă este participarea plenară la lumina Dumnezeiască şi la energiile (puterile divine) prin „întâlnirea” sau fuziunea directă şi nemijlocită cu Iisus Cristos, în faţa Tatălui, în Împărăţia Duhului sfânt. Aceasta este Realizarea divină, Desăvârşirea, Perfecţiunea sau Mântuirea.
Întreaga forţă subtilă a omului devine o ofrandă, metamorfozându-se în inima conştientă.
Întreaga energie vitală este şi ea unificată în inimă şi orientată ca ofrandă către Dumnezeu, prin sublimare şi alchimizare. „Dumnezeu poate lua astfel în stăpânire şi partea poftitoare (partea inferioară) a sufletului  (Grigorie Palama) şi astfel poate readuce dorinţa la originile ei”.

Altfel spus, prin Graţia Divină putem trăi la nivelul Inimii aprofundarea şi esenţializarea oricărei dorinţe. Originea şi cauza esenţială a oricărei dorinţe este numită în cadrul creştinismului „erosul de Dumnezeu”, de care vorbeşte foarte profund Ioan Scărarul sau Apocalipsa, eros care îşi adresează chemarea chiar „omului doririi” (fiinţei umane caracterizate preponderent de planul dorinţelor şi aspiraţiilor celeor mai diverse) şi care, PRIN SUBLIMARE ŞI NU PRIN NEGARE,

face ca dorinţa lumească să devină eros (iubire) de Dumnezeu.

Aceasta este o veritabilă Alchimie a Inimii, mai aproape de
noi şi mult mai importantă decât alchimia exterioară, care rareori transformă metalele obişnuite în aur.

Pentru cel ce îşi înalţă sufletul la Dumnezeu şi îl aşează astfel în Dumnezeu, trupul este preschimbat şi alchimizat şi devine un lăcaş al lui Dumnezeu. Acesta împărtăşeşte avântul sufletului şi i se alătură acestuia în comuniunea Dumnezeiască.

Această transfigurare a lui eros (iubirea) în agape (beatitudinea divină) este o constantă a tradiţiei creştine.

„Fericit este cel care are faţă de Dumnezeu un dor asemănător celui pe care îl are îndrăgostitul, nebun faţă de iubita lui” spun chiar şi părinţii bisericii.

Textul rostirii in meditatia isihasta sau meditatia crestina a inimii:

„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă…”
„Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă…”
O formulare mai specială, diferită de metoda tradiţională, dar mai exactă, este
„Doamne Iisuse Hristoase, dăruieşte-mi Graţia Ta Supremă…”
Chiar și repetarea numelui „Iisus” este foarte eficientă din punct de vedere spiritual.

Atenţie!
Există variante ale rugăciunii inimii care se termină cu “miluieşte-mă pre mine păcătosul…”. Este o practică parţial greşită, care poate avea şi efecte negative, datorită impregnării subconştientului, prin repetare, cu ideea că noi suntem păcătoşi. Această eroare strecurată din diferite motive în practica unor isihaşti reduce mult din valoarea acestei practici excepţionale.
Au existat voci care au motivat îndârjirea de a menţine această practică greşită în ideea că trebuie să fim smeriţi şi lipsiţi de orgoliu, dar vă asigurăm că pentru aceasta nu este necesar să permanentizăm în noi ideea că suntem păcătoşi ci să devenim cât mai repede şi cât mai sigur liberi de aşa-zisele păcate.
Oricum, până la realizarea spirituală supremă suntem încă „păcătoşi”, dar această stare este necesar, de fapt, să fie din ce în ce mai puţin prezentă şi nu din ce în ce mai mult prezentă.

Pentru persoanele care doresc să practice, totuşi, o variantă cât mai lungă a Rugăciunii Inimii, menţionăm aici varianta
„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe (pre) mine, credinciosul Tău…”

Metoda practica

1. Se  abordează o postură de meditaţie, fie ea chiar şi pe scaun, cu palmele orientate cu faţa în jos, pe genunchi.
2. Se realizează o interiorizare cât mai bună, îndepărtându-ne atenţia de la  informaţiile care ne vin de la organele de simţ şi de la percepţiile subtile;
• atenţia trebuie să fie focalizată la zona din mijlocul pieptului, în interiorul corpului fizic;
• ne raportăm la existenţa cât se poate de concretă a lui Iisus Cristos Viu în noi, intuindu-L ca o prezenţă personală şi energetică specială, miraculoasă, aflată  la nivelul spaţiului subtil al Inimii.
• (imaginile cu Iisus Cristos crucificat nu sunt la fel de eficiente);
• este bine ca aceasta să rămână ca o atitudine fundal pe tot parcursul practicii.
3. Rostim „Doamne Iisuse Cristoase…” , inspirăm odată cu rostirea mentală, ne raportăm în mod conştient mai intens la Spaţiul Inimii şi chiar putem realiza o raportare mai intensă la prezenţa vie a lui Iisus în Inima noastră; sesizăm calitatea specială a aerului inspirat, pe care o asociem cu natura subtilă lui Iisus Cristos;
4. Realizăm o retenţie pe plin a respiraţiei (ne reţinem respiraţia cu plămânii plini cu aer), de o durată firească, deci fără a forţa.
5. Expirăm, rostind, totodată „miluieşte-mă”.
6. Conştientizăm o revărsare energetică foarte pură, luminoasă şi foarte înaltă, care ne inundă întreaga fiinţă cu o stare specială, corespunzătoare prezenţei energiei planului christic în fiinţa noastră, şi care se acumulează preponderent la nivelul Inimii Spirituale.
7. Respiraţia devine tot mai lentă şi, în cele din urmă, devine foarte subtilă, aproape imperceptibilă.

Putem părăsi ritmul respiraţiei (atunci când simţim nevoia), realizând rugăciunea mai repede decât acesta şi conştientizând cei doi timpi principali fără un efort deosebit.

Putem, apoi, renunţa chiar şi la rostirea mai lungă, abordând doar rostirea mentală a numelui lui Iisus.

În fazele avansate de practică nu mai este necesar să rostim rugăciunea mental, ea „curgând în inimă” ca şi când ar fi în continuare rostită la un nivel foarte subtil.

ETAPA FUNDAMENTALĂ – vestita „ORA ET LABORA”

Putem continua procesul şi în starea de veghe, în viaţa de zi cu zi, în toate activităţile în care nu avem nevoie de o concentrare deosebită sau nu este necesară întreţinerea unui proces mental pentru rezolvarea unei probleme.
Desigur că nu este cazul să realizăm aceasta în timpul unor activităţi ce necesită o atenţie specială şi care sunt caracterizate, eventual, şi de un anumit grad de periculozitate.

sursa:www.isihasm.ro

De ce ar avea rost să urmărim să practicăm meditaţia isihastă sau meditația creştină a Inimii ?

Fiindcă, în această situaţie, putem obţine un efect spiritual foarte înalt cu un efort omenesc, pe care îl poate realiza oricine, indiferent de nivelul său spiritual, de starea interioară de moment, indiferent de aptitudinile mentale, spirituale şi indiferent de experienţa anterioară.

În plus, acest tip de meditaţie care este, în mod fundamental, şi o rugăciune, permite accesul la o stare de spiritualitate în mijlocul vieţii şi trăirea vieţii ca o cale spirituală.

Meditaţia creştină a Inimii generează trezirea sufletului şi, mai apoi, cunoaşterea de Sine, deci este o cale spirituală completă şi marcată de eficienţă.

Se poate obţine transformarea interioară şi chiar realizarea spirituală prin  comuniunea cu planul conştiinţei christice, dar nu numai dacă ne aflăm în izolare, ci, mai ales,  în mijlocul vieţii, ca un vârf de lance al Artei de a Trăi.

Efecte asupra fiinţei umane

• uşurinţă în a trăi puritatea şi spiritualitatea în mijlocul vieţii;
• uşurinţă în a ne simţi mai mereu „noi înşine”;
• îndeplinirea dorinţelor curate şi mai ales a celor elevate – chiar şi fără a cere vreodată aceasta în mod precis;
• posibilele dificultăţi ale vieţii cu care ne-am obişnuit să ne confruntăm uneori vor dispare gradat, fiind, însă, înlocuite cu alte încercări, mai elevate şi mai spirituale;
• starea noastră lăuntrică şi multiplele coincidenţe semnificative care vor apare din belşug în viaţa noastră ne vor face să ne simţim în mod special norocoşi;
• amplificarea voinţei şi a inteligenţei;
• trăirea, mai mereu, a unei stări stenice de calm şi relaxare, chiar şi în mijlocul unei activităţi agitate;
• contribuie la obţinerea sănătăţii şi armoniei corporale;
• înţelepciune practică; inspiraţie şi abilitate interioară de a face mai mereu şi dezinteresat binele; intuiţie divină şi inspiraţie spirituală manifestată în orice domeniu şi moment al vieţii;
• întreaga viaţa, atât în starea de veghe cât şi în toate celelalte stări se va impregna cu natura divină a stării primordiale sau starea perfectă; vom trăi cu intensitate viaţa, centraţi cu uşurinţă în momentul prezent, remarcând miracolul din noi şi din ceilalţi;
• creşterea la nivele foarte intense a puterii de a iubi, stare de afecţiune intensă fără obiect; armonie şi succes în iubire;
• cei din jur tind sa manifeste o iubire intensă  şi se îndrăgostesc cu uşurinţă de persoana care practica cu succes Rugăciunea Inimii;
• apariţia unei charisme personale excepţionale, care poate constitui un obstacol pentru cei nepregătiţi (poate genera apariţia mândriei şi exacerbarea orgoliului) sau un instrument benefic pentru cei pregătiţi;
• sănătate si forţă fizică, psihică, mentală, spirituală; estomparea şi, apoi, eliminarea influenţelor malefice din fiinţa noastră;
• apariţia de puteri paranormale (care, chiar dacă sunt o tentaţie a căderii de pe calea spirituală, dacă nu vor amplifica orgoliul şi dacă nu vor constitui un obstacol spiritual, ele ne certifică o parte a succesului practicii);
• apariţia unor fenomene luminoase de culoare alb strălucitor  (aşa-zisa lumină taborică) dar si alte culori intense şi pure;
• uşurinţă şi eficienţă în realizarea oricăror practici, indiferent de calea spirituală autentică de care aparţin;
• trezirea sufletului, urmată în etapele superioare de revelarea Sinelui  sau a scânteii divine din noi;
• o identificare tot mai profunda cu arhetipul spiritual al lui Iisus Cristos;
• îndumnezeirea fiinţei.

sursa:www.isihasm.ro

Despre legile rugaciunii

Rugăciunea este un procedeu simplu, care se bazează pe o axiomă pe care toţi practicanţii autentici o recunosc ca fiind adevărată:

Dumnezeu sau Conştiinţa Supremă… chiar împlineşte cererile!

Este adevărat, mai devreme sau mai târziu. Sau, mai bine zis, în momentul în care consideră El că este potrivit.
Este un aspect misterios, dar nu mai puţin adevărat.
Manifestându-ne în cadrul unei relaţii personale cu Dumnezeu Personal, deci considerat o fiinţă “ca şi noi”, dar Supremă (de fapt, oamenii sunt după chipul şi asemănarea Lui),

Dumnezeu se comportă ca şi când a făcut un legământ cu orice fiinţă care I se adresează şi anume – să răspundă, mai devreme sau mai târziu, la orice mesaj sau cerere ce îi este adresată.

Concret, prin rezultatele ei, practica rugăciunii ne face conştienţi de prezenţa Divină din şi dincolo de orice spaţiu şi orice timp.
Ea face evident faptul că toate evenimentele au un rost sau un rol  şi apare, gradat, o încredere în Conştiinţa Supremă, sinonimă, aici, cu aşa-numita credinţă.
Desigur unele persoane vor spune că s-au adresat Conştiinţei Supreme şi nu au primit răspuns sau nu au avut un rezultat palpabil.
Această practică funcţionează după legea
”Omul propune şi Dumnezeu dispune.”
Subliniem că momentul împlinirii cererii nu este ales de noi şi nici condiţiile ei, în ansamblu. Conştiinţa supremă este perfect liberă şi atotputernică, iar ţesătura complexă de evenimente necesită un control perfect pe care doar Dumnezeu sau Conştiinţa Supremă îl poate realiza.

Este corect să adresăm rugăminţi către Dumnezeu în loc să ne ocupăm singuri de realizarea proiectelor noastre?
DA, deoarece rugăciunea nu este neapărat un pas pentru realizarea proiectelor noastre ci, mai ales, un pas în aprofundarea relaţiei cu Conştiinţa Supremă.
Ea trebuie realizată cu demnitate, şi acest lucru este perfect posibil.
„Un ÎNVINGĂTOR  va cere ajutorul celor din jur şi va învinge, un RATAT  va face lucrurile de unul singur, plângându-se că nimeni nu-l ajută, şi va pierde”.
Orice avem noi nevoie există oricât de mult în Univers şi este dreptul nostru, garantat de faptul că existăm, pentru a trăi orice împlinire, cu condiţia ca aceasta să fie în acord cu ordinea divină.
Se spune că Dumnezeu „aspiră ca un îndrăgostit” după iubirea noastră şi aşteaptă să facem cel puţin un pas către El, pentru ca El să facă 10 paşi către noi.
Dar trebuie să realizăm  măcar acel unic pas.

Ce este binele ?

Binele absolut este “ceva” plăcut sau neplăcut, care manifestă o proprietate esenţială: este în acord cu planul complex al evoluţiei evenimentelor din univers, CU ARMONIA Universală, adică este în acord cu Voinţa Divină. De fapt natura sa esenţială este dincolo de polaritatea plăcut-neplăcut.
Iar Voinţa Divină urmăreşte în mod desăvârşit ca fiinţa umană să îşi împlinească scopul suprem al existenţei: fericirea divină ultimă, comuniunea cu Sinele autentic sau ieşirea din iluzia existenţei şi revelarea adevărului existenţei.

Binele nu este neapărat plăcut (când cineva ne face injecţie cu un medicament salvator, ne poate durea), dar va contribui pentru a ajunge, mai devreme sau mai târziu, gradat sau fulgerător, la starea de fericire perfectă, non-duală, care nu are legătură cu polaritatea plăcut-neplăcut, al cărei capăt este în starea de perfecţiune, desăvârşire şi chiar comuniunea cu Conştiinţa Supremă, – cu Dumnezeu.
Este dificil sau chiar imposibil să aflăm binele dacă vom incerca sa categorisim binele fără a avea sufletul trezit, centraţi în valorile ego-ului, judecând doar cu mintea, prin cinism şi orgoliu.
Orice acţiune care contrazice legile divine (printre care se află legea divină a iubirii, nonviolenţa şi  adevărul) putem fi siguri că nu reprezintă binele.

Rugăciunea pare celor materialiști dialectici o inepție și un timp pierdut. Le sugerăm să verifice practic dacă rugăciunea are eficiență și dacă este o „metodă fezabilă” și îi invităm, totodată, să studieze, chiar și cvasiștiințific, aceste metode.

Condiţii de succes pentru rugăciune:

- este bine ca rugăciunea să se termine întotdeauna cu afirmaţia “Doamne, facă-se voia Ta!” deoarece nu putem cunoaşte infinita complexitate a evenimentelor şi nu ştim dacă ceea ce cerem este în acord cu voinţa divină sau Binele Absolut;                                                                                                                              

- dacă cerem ceva pentru altcineva, sintagma “dacă el (persoana pentru care ne rugăm) merită” este necesară, deoarece nu cunoaştem corectitudinea şi oportunitatea cererii noastre în raport cu persoana  care vrem sa fie ajutată de Dumnezeu; Dumnezeu va ajuta persoana respectivă – în cele din urmă – dar noi vom răspunde de consecinţele bune sau rele ale cererii respective, dacă nu am folosit în finalul cererii noastre această sintagmă;

- nu trebuie să ne bazăm că rugăciunea va fi îndeplinită în termenii noştri, adică – un anumit interval de timp, anumite condiţii etc. Iisus, aflat “în pustie” şi testat de către Satana, a rezistat tentaţiei de a se baza pe îndeplinirea unei rugăminţi în termeni în care ar pretinde de la Dumnezeu ceva, aceasta fiind natura uneia din încercările spirituale la care a fost supus;

- nu trebuie să realizăm un troc cu Dumnezeu prin rugăciune; de exemplu ” dacă ai să îmi îndeplineşti dorinţa, în schimb eu am să fac următoarele acţiuni care îmi vor aduce un anumit merit spiritual…” ; niciodată nu este necesar să oferim noi ceva în schimb lui Dumnezeu, dar este posibil ca, în interesul  creşterii noastre spirituale, El să condiţioneze (practic) anumite împliniri de parcurgerea anumitor etape de către noi;

- este bine ca rugăciunea să fie realizată în cuvinte cât mai puţine, clare şi directe;

- este bine să fim cât mai autentici sau, cum se spune ” să vorbim din tot sufletul”, cu o trăire cât mai intensă;
- atenţia trebuie să fie ferm focalizată la realizarea rugăciunii, căutând  să nu cultivăm alte gânduri şi preocupări;
- ceea ce cerem trebuie să fie legitim şi corect, în acord cu legile divine ale manifestării, aşa cum credem noi că le cunoaştem;
- perseverenţa – repetarea unei rugăciuni poate produce efecte cumulative şi astfel să dobândim un merit spiritual suficient pentru a obţine împlinirea mai rapidă a unei aspiraţii.

Răspunsul divin
Un aspect cvasi-necunoscut şi neglijat de mulţi oameni este faptul că în urma rugăciunii are loc o manifestare spirituală şi energetică în fiinţa noastră, în acord cu perspectiva divină privind cererea noastră.
Este suficient să fim atenţi, într-o tainică linişte interioară, pentru a percepe acest răspuns.

Sursa:www.isihasm.ro 

Efectele Supararii

Supărarea este una din cele mai răspândite încălcări ale legilor universului, care poate determina mari neplăceri în viaţa, atât a celui pe care te superi, cât şi în propria ta viaţă.

Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente se întorc la noi producând efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic

De aceea nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească. 

De aceea oricând aveţi gânduri negative despre o persoană să vă rugaţi în permanenţă pentru sănătatea ei. 

Când ne gândim la cineva se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. 

De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. 

Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru. 

Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om.

Neintelegerile într-o relatie de cuplu vin din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. 

Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. 

Când controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia. 

Astfel devii vampir energetic. 

Ori de cate ori cădem în acest prost obicei ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă. 

Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară. 

Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. 

Lipsa de comunicare duce la dezastru. 

Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură. 

O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere. 

Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună.

Dependenţa naşte agresivitatea. 

Iar agresivitatea produce boala. 

Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia. 

Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea. 

Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă. 

Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor 

Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite pentru că ele pot prelungi durata lor. 

Când nu vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne îndepărtăm de ele. 

Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora. 

Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dvs. să nu căutaţi milă sau compătimiri. 

Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe încercaţi să nu aduceţi sentimentele acestea acasă. 

Ieşiţi în stradă cu deosebire în locurile înverzite şi plimbaţi-vă. 

Nu faceţi din casa dvs. o groapă de gunoi energetic. 

Dacă locuiţi de câţiva ani şi aţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire, rugaţi-vă (de ce nu ?). 

Este mai bine să plângeţi decât să urâţi. 

Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dvs. înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil. 

Atunci când plângeţi agresiunea apărută se distruge. 

Munca nu trebuie să ne omoare, ci să ne dezvolte. 

Înseamnă că supraîncărcările nu trebuie să fie permanente şi în fiecare ocupaţie să găsim plăcerea. 

Dacă nu există plăcere, orice activitate se poate transforma într-o suprasolicitare şi va dăuna sănătăţii. 

Încercati sa identificati cat mai corect care este munca care v-ar aduce satisfactii prin insasi existenta ei in viata dvs. 

Nu cautati neaparat satifactii materiale. 

Nu căutaţi plată, nici laudă şi nici o răsplată, orice aţi face. Săvârşind ceva bun noi pretindem imediat recompensă. Aceste dorinţe aduc ca rezultat suferinţa. 

Cu cât veţi intensifica acest tip de pretentii cu atât va creşte nivelul de agresivitate şi se va întări programul de autodistrugere. 

Când cineva te jigneşte nu te răzbuna pe el, nu-l urî şi nu te supăra pe el întrucât această jignire este un dar de la Dumnezeu. 

Dacă n-o accepţi urmează ca purificarea sufletului să se înfăptuiască prin boli şi nenorociri, iar dacă nu eşti pregătit nici pentru aceasta ea vine prin moarte 

Această formă de purificare ne este dată prin intermediul celor apropiaţi, de aceea în măsura în care reuşim să-i iertăm, în aceeaşi măsură sunt posibile schimbări interioare de profunzime. 

Se cuvine să iertăm nu numai în gând ci şi cu sufletul. 

Cel mai mult ne leagă de trecut supărările neiertate. 

Iertând un om care ne-a jignit sau ne-a supărat ne putem vindeca de o boală gravă. 

Roagă-te în permanenţă ca toţi cei din jurul tău să fie fericiţi, sănătoşi şi întreaga lume să fie binecuvântată. 

Această rugăciune v-a iradia atât de multă iubire către întreaga lume încât iubirea se va întoarce la tine din belşug. 

Cum dăruieşti aşa primeşti! 

Răzbunându-te te faci egal cu adversarul. Iertându-l te arăţi superior. 

Iertând ne eliberăm pentru a ne putea înălţa. 

Ar trebui să fim conştienţi că iertând îi eliberăm pe cei care ne-au greşit, deci iertând oferim libertate. 

Să alegi calea iertării, pentru că numai ea desface rana încleştată în timp. 

În dragostea omenească trebuie întotdeauna să existe o detaşare de omul iubit. 

Cu cât aveţi mai multe pretenţii, iritări şi nemulţumiri faţă de omul apropiat cu atât mai mult creşte dependenţa de el. 

Dependenţa de valorile materiale ne va omorî încetul cu încetul şi spiritul şi sufletul. 

Gândirea noastră dispune de cea mai puternică forţă creatoare din întregul univers. 

Gândul este cel care aduce pacea şi liniştea în sufletul nostru. 

Gândul este cel care atrage binele sau răul în existenţa noastră. 

Toate gândurile emise plutesc în aer ca nişte mine ameninţătoare pentru a lovi pe cel ce le-a produs. 

O gândire sau o acţiune negativă este resimţită dureros de mii de organisme. 

De aceea există o lege a naturii şi a ştiinţei (Principiul al III-lea al mecanicii cunoscut si sub numele de Principiul actiunii si reactiunii) conform căreia răul pricinuit altora ne face rău şi nouă înşine.

De aceea străduinţa de a ierta duşmanii şi de a îndrepta spre ei numai gânduri de pace şi iubire constituie un act protector pentru noi. 

Asadar suntem ceea ce suntem ca rezultat a ceea ce gandim. 

Mesaje de la ingeri - 2012

          Observa mai bine ceea ce ti se petrece tie si in lumea inconjuratoare, pentru a incepe sa recunosti comorile fericirii si iubirii pe care ni le trimit ingerii.

         Priveste cu optimism la ceea ce ti se petrece si zambeste mai mult. Pastreaza surasul, asta inseamna sa inveti sa dai mai putina importanta evenimentelor cotidiene, sa te simti mai relaxat, sa acorzi mai mult loc ingerilor care sunt gata sa te ajute pentru a-ti regasi limistea.

          Elibereaza-te de conditionari. Independenta este lucrul pe care trebuie sa-l simti profund in tine.A te elibera de conditionari inseamna un pas inainte pe drumul independentei, dar si sa nu permiti nimanui sa-ti dicteze ceea ce poti sau trebuie sa faci.

         Traieste in armonie cu tine si cu ceilalti.Trebuie sa actionezi cu delicatete daca vrei sa traiesti in armonie cu tine si cu ceilalti.

       Invata sa nu te inchizi in tine si apreciaza ceea ce iti ofera viata. Pastreaza-ti inima deschisa , pregateste-te sa multumesti ingerilor si incearca sa-ti savurezi partea de fericire, fie ea mica ori mare: uneori e suficient zambetul unui copil sau parfumul unei flori pentru a vedea lucrurile dintr-un unghi diferit. 

          Aminteste-ti ca dialogul cu  ingerii e posibil in orice moment al vietii si ca nu e necesara formularea unei cereri pentru stabilirea unui contact cu ei. De fapt, ingerii sunt intotdeauna langa noi pentru a ne ajuta si a ne proteja.

        Numai tu singur poti sa-ti gasesti pacea interioara si asta indiferent de circumstantele exterioare.Incearca sa privesti cu mai multa seninatate lucrurile care te framanta.

          Oferiti-va sprijimul fara a astepta nimic in schimb. Ofera celorlalti fara sa astepti nimic in schimb: o mana de ajutor, un gest de iubire,o ascultare atenta pot fi suficiente pentru a-i asigura pe ceilalti ca esti alaturi de ei, ca ii intelegi si doresti sa ii ajuti din din toata inima

         Oricare ar fi starile sau evenimentele prin care treci acum, incearca sa intelegi ca este vorba de un proces de transformare. E important sa intelegi ce se petrece pentru a accepta si depasi momentele grele.

          Fii recunoscator pentru toate darurile oferite de Dumnezeu si constientizeaza puterea si lumina din tine in orice clipa, fii tu cel care decizi si alegi pentru viata ta mereu.

          Nimic nu este intamplator in viata ta. Fiecare se naste in locul si in momentul cel mai potrivit pentru el. Alege sa cauti mereu raspunsurile mai intai in tine.

Sursa:dincolo-de-materie.blogspot.com

Rugaciunea preotului ILARION ARGATU

Iarta-ma, Doamne:

• pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut! 
• pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit! 
• pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit! 
• pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles! 
• pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat! 
• pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o! 
• pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o! 
• pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o! 
• pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o! 
• pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit! 
• pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am indraznit sa pasesc! 
• pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o! 
• pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta Doamne si a Imparatiei Tale Divine! 
• pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Mila si Iubirea infinita,Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire si Lumina!

Iti multumesc, Doamne: 

• pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine ! 
• pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului! 
• pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea! 
• pentru tot ce prin harul Tau am inteles! 
• pentru lumi na pe care am sorbit-o in adancul meu! 
• pentru iertarea pe care daruind-o, am dobandit pace! 
• pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne! 
• pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta! 
• pentru viata mea, care e a Ta, o mica parte a simfoniei existentei! 
• pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine! 
• pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-Te! 
• pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa! 
• pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda Imparatiei Tale Divine!